În 13 septembrie 2025, trompetista britanică Alison Balsom a susținut în cadrul Festivalului PROMS de la Londra, un ultim concert pentru a marca încheierea spectaculoasei cariere muzicale.

Festivalul londonez a inspirat-o în copilărie, iar în 2009, Alison Balsom și-a îndeplinit visul de a interpreta Concertul de Haydn la Ultima Noapte a PROMS, și tot la celebrul festival a vrut să încheie cei 24 de ani de carieră muzicală. Alegerea Concertului pentru trompetă de Johann Nepomuk Hummel nu a fost nici ea întâmplătoare. Balsom a început să studieze trompeta la vârsta de 7 ani, iar visul de a deveni muziciană a luat naștere în ziua în care a mers cu tatăl său, la Barbican, să-l asculte pe trompetistul Håkan Hardenberger interpretând Concertul pentru trompetă de Hummel. După acest eveniment, Hardenberger i-a devenit profesor, și i s-a împlinit dorința de a studia cu ”cel mai bun muzician din lume”. Alison Balsom a studiat trompeta la Școala de muzică Guildhall și la Consevatorul din Paris. De-a lungul timpului, virtuoza trompetista Alison Balsom a avut șansa să cânte alături de mari orchestre, Orchestra Filarmonică din Londra, Orchestra Filarmonică din New York, Orchestra Simfonică din Philadelphia, Orchestra Filarmonică din Hong Kong, Orchestra Simfonică din San Francisco, Orchestra din Paris și renumiți dirijori, Claudio Abbado, Pierre Boulez, Lorin Maazel. A înregistrat 17 albume la casa de discuri Warner Classics și a fost câștigătoarea a numeroase premii, Gramophone Classical Music, Classic BRIT, ECHO Klassik etc.

Legenda pentru trompetă și pian de George Enescu s-a numărat printre lucrările preferate de renumita trompetistă. Alison Balsom dezvăluia, într-un interviu acordat în urmă cu zece ani, simpatia pentru lucrarea enesciană pe care o considera una dintre compozițiile favorite și își exprima dezamăgirea că Enescu nu a scris și alte lucrări pentru trompetă deoarece muzicianul român cunoștea foarte bine acest instrument. De fapt mai există o lucrare creată în aceeași perioadă, 19 decembrie 1906, Au soir – nocturnă pentru patru trompete.

Legenda pentru trompetă şi pian este creată în 1906 şi este ultima dintr-o serie de patru lucrări alcătuită de Enescu, la îndemnul lui Gabriel Fauré, pentru concursurile organizate de Conservatorul din Paris. Spre deosebire de Cantabile şi Presto pentru flaut şi pian (1904), Allegro de concert pentru harpă cromatică (1904), Konzertstück pentru violă și pian (1906), lucrarea pentru trompetă, dedicată profesorului de trompetă, de la Conservatorul din Paris, Merri Jean Baptiste Franquin, este o bijuterie muzicală ce pune în valoare calitățile unui instrument cu un sunet nobil. Franquin a inclus piesa lui Enescu în celebra lucrare „Méthode complète de trompette”. Chiar dacă a fost o compoziție scrisă pentru concurs, trompetista Alison Balsom mărturisea că nu se simte acest lucru întrucât Legenda pentru trompetă și pian este o lucrare foarte bună.

Compoziția se regăseşte şi în albumul Légende înregistrat de Alison Balsom împreună cu pianistul Tom Poster, la casa de discuri Warner Classics, în 2016. De altfel titlul albumului a fost dat de lucrarea enesciană. Trompetista Alison Balsom redă, prin jocul tonurilor, emoția profundă a compoziției semnată de Enescu. Legenda pune în evidență atât virtuozitatea instrumentistului cât şi îndemânarea de a transmite sensibilitatea acestei piese. Caracterul intim al muzicii lui George Enescu este ilustrat cu măiestrie de cei doi muzicieni, Alison Balsom și Tom Poster. Alternarea reveriei cu forța accentuează ondulațiile sufletului în tânguirea muzicii. Un drum neprevăzut, pornit într-o notă lentă, atinge punctul culminant în dialogul aprins al celor două instrumente, urmând să revină la starea de calm, în final. Sunetele grave pictează îmbinarea dintre clipă şi eternitate.

Ascultând Legenda pentru trompetă şi pian (1906) ai impresia că simți şi o uşoară influență a jazz-ului. Enescu afirma, într-un interviu acordat publicației „Le Moment”, în 1936, că jazz-ul este o „manifestare interesantă, dar trecătoare”.

1906 a fost atât momentul apariției unei lucrări în care se observă actualitatea, complexitatea muzicii enesciene dar şi anul în care a compus Dixtuorul și s-a ivit dorința de a scrie muzică pentru teatru.