„Cum poți să te îndrăgostești de o simplă vioară când iubești muzica în întregime? Or, eu nu iubesc decât un lucru pe lume, muzica, imensa muzică”. (George Enescu)

George Enescu a fost un artist cu un talent formidabil, genial compozitor,  virtuoz al viorii dar și al pianului. Din copilărie, maestrul a înțeles că vioara îi va fi de folos și-i va asigura independența necesară pentru a reuși să compună însă pianul a fost instrumentul care i-a oferit satisfacții depline. Studiile cu profesorii de pian, dar și contactul cu mari pianiști ai lumii au contribuit la formarea pianistului George Enescu. În perioada studiilor la Viena, profesor de pian i-a fost Ernst Ludwing, iar la Paris a studiat cu Louis Diémer, specialist al literaturii muzicale pianistice vechi și fondator al „Société des anciens instruments”. Totodată, Enescu a frecventat salonul pianistului Louis Diémer unde a făcut muzică de cameră. De altfel, Suita pentru pian nr.2 în re major, op. 10 a fost dedicată acestui profesor francez.

Nenumăratele mărturii ale muzicienilor care au avut prilejul să fie parteneri de scenă ai maestrului ori simpli auditori, vorbesc despre fascinația pe care o exercitata asupra lor genialul artist George Enescu. Pianistul Alfredo Casella, vechi prieten și colaborator, dezvăluia în cartea sa „I segretti della Giara” că Enescu a fost una dintre ființele cele mai înzestrate muzical pe care le-a întâlnit vreodată. Și spațiul artistic american va fi impresionat de remarcabilul muzician român, iar creațiile enesciene ajung să fie cunoscute publicului începând cu anul 1902 când se cântă în Boston „Poema română” sub bagheta dirijorului Longy. În decembrie 1922, George Enescu ajunge prima oară în America pentru a susține un turneu în câteva mari orașe. Surprins de afecțiunea muzicienilor americani, Enescu îi va comunica bunei sale prietene, Nineta Duca, în 5 ianuarie 1923, următoarele: „Până acum au fost două concerte cu Philadelphia Orchestra (admiraaabile) marți la New York ( a II-a Rapsodie, I -a Simfonie de Chou și Patetica de Ceaikovski) […] execuții splendide! și o cordialitate, îndrăznesc să spun o tandrețe a muzicienilor pentru mine chiar emoționantă”. De altfel, încă de la primele apariții în spațiul american, maestrul s-a bucurat atât de admirația publicului cât și a criticii de specialitate, Philadelphia Evening Public Ledger îl va numi „unul dintre cei mai distinși muzicieni ai vremii”. Maestrul Enescu se arăta cercurilor muzicale  americane nu doar în calitate de creator, virtuoz al viorii, dar și ca virtuoz al pianului.

În 14 februarie 1926, George Enescu a fost unul dintre cei 4 pianiști care au cântat în premieră americană lucrarea „Les Noces” de Igor Stravinski. Era cunoscută admirația lui Enescu pentru compozitorul rus pe care îl considera genial. Maestrul Enescu a vorbit despre această colaborare într-un interviu acordat, în 1946, publicației Scânteia.

”La Noces am colaborat și eu ca pianist. A fost un concert memorabil la New York. Programul a fost: Noces de Strawinski, o piesă de Casella și iar Noces. O dublă audițiune. Dirija Stokowski iar la cele patru piane ședeau patru compozitori: Casella, Carlos Salzedo, Germaine Taillefère și cu mine. Corul era compus din soliști, cântăreți eminenți”.

Les Noces / Nunta s-a bucurat de un real succes și a fost interpretată de două ori în seara premierei americane. Lucrarea lui Stravinski a fost prezentată de The International Composer’s Guild, o organizație fondată de Edgar Varèse și Carlos Salzedo în 1921.

Printre muzicienii aflați în sală s-au regăsit Serghei Prokofiev și Serghei Rahmaninov. Câteva impresii despre felul în care a fost receptată lucrarea „Les Noces” descoperim în Jurnalul lui Prokofiev. Marele muzician observase că dirijorul Leopold Stokowski nu cunoștea foarte bine opera însă ea a fost dusă la bun sfârșit întrucât „cele patru piane erau pe mâini sigure”, Germaine Taillefère, Alfredo Casella, George Enescu, Carlos Salzedo. Cei patru muzicieni se pare că l-au impresionat și pe Serghei Rachmaninov. Tot Prokofiev dezvăluie în „Jurnal” un moment amuzant. Din dorința de a-și recăpăta locul din primele rânduri, atunci când realizează că se va cânta a două oară opera lui Stravinski, Rahmaninov dărâmă scaune și îi calcă literalmente pe degetele de la picioare pe cei care-i stau în cale.

Festivalul Internațional „George Enescu” marchează aniversarea a 140 de ani de la nașterea marelui compozitor român precum și 50 de ani de la moartea compozitorului Igor Stravinski printr-un „dialog” Stravinski-Enescu în care se vor auzi lucrări semnate de aceşti doi muzicieni celebri. La cea de-a XXV-a ediție a Festivalului Enescu se va auzi în premieră opera „Les Noces” de Stravinski. Concertul va fi susţinut, în 1 septembrie 2021, de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin condusă de Vladimir Jurowski. Cei patru pianiști sunt cunoscuții muzicieni români, Alexandra Silocea, Mihai Ritivoiu, Daniel Ciobanu, Andrei Licareț.