De-a lungul timpului, George Enescu a acceptat să fie fotografiat de renumiți artiști, Boris Lipnitzki, Eric Schaal, Irving Penn, Yousuf Karsh, Norman Parkinson, chiar dacă avea o anumită teamă în fața obiectivului.

Însă marele fotograf american Irving Penn îi realizează un portret neobișnuit ce face parte dintr-o serie înfăptuită în perioada 1947-1948. Alexander Liberman, directorul artistic al revistei Vogue, îi cere lui Penn, în 1946, să creeze portrete personalităților europene sosite în America. Un imigrant el însuși, Irving Penn avea cunoștință de talentul extraordinar care impregnase New York-ul și atunci a gândit un proiect prin care își dorea să aducă mai multă cultură în paginile revistei. Pentru această serie de portrete Liberman a asigurat un studio unde atenția lui Penn să nu fie distrasă și să-și poată concepe decorurile.

George Enescu este fotografiat de Irving Penn, în 1948, așezat pe un fel de movilă acoperită cu un covor  vechi. Simplitatea cadrului precum și jocul linilor ce dau naștere unui triunghi orientat cu unul dintre vârfuri în sus atrage privitorul spre chipul marelui muzician. Portretul acesta inedit pare că ni-l înfățișează pe George Enescu în plaiurile sale moldave cu „melancolia infinită a drumurilor pustii […] catifelate de praful gros […]”.

Din articolul semnat de Constanța-Ianca Staicovici, „Georges Enesco, Professor at The Mannes School of Music. Liminary Notions” publicat în lucrarea „Enesciana” (1981) vol. II – III, aflăm că George Enescu, în  194 8, preda la The Mannes School of Music. În fiecare miercuri după-amiaza, între orele 15:30 – 20:30, din noiembrie până în aprilie 1948-1949, 1949-1950 și începând cu 14 noiembrie până în ianuarie1950-1951, Enescu ținea cursuri de interpretare violonistică. Probabil Irving Penn îl fotografiază în noiembrie sau decembrie 1948.

În același an, Irving Penn a creat un portret și lui Yehudi Menuhin. Dacă Menuhin apare fotografiat  împins undeva într-un colț format de unghiul a doi pereți și ținând vioara în mână, Enescu este surprins cu mâinile împreunate, fără instrument. Cumva fotografia încearcă să reflecte și modul în care era văzut Enescu de americani. În America, când se vorbea de George Enescu, lumea se gândea la compozitor, iar acest lucru îl bucura pe genialul muzician deoarece se simțea „compozitor până în măduva oaselor”.

Portretul lui George Enescu a fost prezentat la prima mare retrospectivă Irving Penn organizată de John Szarkowski, în perioada 13 septembrie – 27 noiembrie 1984, la Muzeul de Artă Modernă din New York și inclus în albumul expoziției.

Printre muzicienii fotografiați de Irving Penn, în 1948, îl regăsim pe violonistul Jascha Heifetz considerat  de Enescu un violonist „extraordinar”, pe compozitorul și violonistul Fritz Kreisler, „admirabilul Kreisler”, cum îi spunea Enescu fostului coleg de la Conservatorul din Viena, pe Claudio Arrau, Igor Stravinsky, Arthur Rubinstein.

Articol realizat pentru Festivalul Internațional George Enescu, în 2018.